Spitalul Clinic de Urgență București

Am numai cuvinte de lauda la adresa personalului acestui spital, in special doamnei asistente Arsene Teodora care este foarte empatica si a avut grija de mine chiar si atunci cand mi a fost frica. A fost foarte intelegatoare si blanda cu mine si are o mana super usoara. Toata stima si respectul pentru toti doctorii si asistentele care lucreaza in acest spital care a a ramas ancorat in anii 90, fara pic de modernizari si care este foarte dezorganizat si prost impartit pe sectii. Sa nu mai zis ca nu arata cel mai igienic dar na e spital de stat si asta spune totul. Acest personal merita salarii mult mai mari pentru conditiile mizere in care trebuie sa lucreze. Atat am avut de spus. Aveti grija de voi.

În noaptea de 29 ianuarie, în jurul orei 05:00, m-am prezentat la spital împreună cu mama mea, care avea dureri foarte mari în urma unei căzături pe gheață. Cu câteva zile înainte mai fusesem odată la spital pentru aceeași problemă, conform indicațiilor primite. La ora menționată, medicul de gardă de pe secția de ortopedie a refuzat să se ocupe de caz, spunând că trebuie să vină medicul care i-a prescris tratamentul inițial, deși mama mea se afla într-o stare evidentă de suferință, cu dureri puternice. Asistentele s-au comportat exemplar, au fost empatice și au încercat să o ajute, însă medicul le-a certat și le-a spus să nu intervină, amenințându-le că vor răspunde pentru acest lucru. Mama mea a ajuns la spital la ora 05:00, dar a fost preluată abia după ora 8:30 de către medicul care a preluat garda. Între timp,piciorul ei prezenta un hematom sever, care îi provoca dureri insuportabile. Consider această situație inacceptabilă. Lipsa de implicare și empatie a unor cadre medicale poate avea consecințe grave. Din păcate, astfel de comportamente explică de ce mulți pacienți își pierd încrederea în sistemul medical și, uneori, chiar viața.

Am fost internata pentru o interventie chirurgicala, colecistectomie, in februarie 2025. In primul rand, mii de multumiri domnilor dr Radu Poenaru si Flavius Scinteianu si tuturor (dr anestezist, asistente etc) celor care au avut grija de mine. Eram la o luna dupa nastere si faptul ca era bebe acasa si nu cu mine ma afecta mult, dar am simtit ft multa caldura si atentie din partea personalului medical. Multumesc! Conditiile sunt ft bune, comparabile cu cele din spitalele private. Asa ar trebui sa fie orice spital de stat din Romania!

Am mers la Camera de garda in noaptea zilei de 16 ianuarie a.c. cu angina pectorala, lipsa de aer, oboseala extrema, ameteli si extrasistole. Am comunicat la triaj ca in urma cu cateva zile am avut troponina inalt sensibila crescuta (36) si ca mi s-a agravat starea si am fost repartizata la Observator critici. Dupa 3 ore de asteptare si intrebat de mai multe ori cand voi fi preluata, timp in care cei 5 medici consultau cu lentoare si sictir, mi s-a comunicat ca mai sunt 5 pacienti inaintea mea, moment in care am decis sa merg la un alt spital. Tin sa precizez ca atata lipsa de empatie/profesionalism nu am mai vazut, doctorii erau ocupati sa certe si sa faca ordine cu pacientii si apartinatorii si nu sa consulte. Si ce am mai remarcat, la Camera de garda se platesc analizele de sange.

Recomand cu incredere sectia de Chirurgie III. Personal calificat din toate punctele de vedere si servicii de inalta calitate.Oameni minunati,dedicati meseriei si foarte implicati. Va doresc tuturor multa sanatate si lucruri bune in viata dumneavoastra!Sa va ajute Dumnezeu sa faceti bine,cat mai multor oameni incercati de boala!

A fost prima dată când am vizitat un spital în România. A fost îngrozitor nu știu de unde să încep. Timpul de așteptare a fost 7ore la UPU. Asistente care înjură , paznici cu o atitudine nepotrivită unui spital, însoțitorii bolnavilor erau alungați pe un hol să aștepte acolo neexistând nici un scaun ..acest hol este numit sala de așteptare iar dacă cineva refuza i se spunea să meargă la psiholog, era amenințat sau înjurat. Îmi pare rău pt bătrânii bolnavi care rămâneau să aștepte singuri speriați pentru ca unii nu auzeau bine iar alții au o frică îngrozitoare de spital. Am auzit un bătrân să spună după ce a ieșit ca prefera să moară decât să mai vină aici… În tot acest timp am văzut cum unii asistenți / asistente se plimbă cu cafeaua în mână , fac glume proaste și înjură , și mă întreb de ce sunt plătiți de noi… Care este educația lor ? Cum e posibil ca în 2026 intr-o tara din UE sa existe astfel de comportamente ? Dacă nu sunteți în stare să fiți amabili și să aveți răbdarea necesară găsiți-vă un alt job pt ca jobul de doctor/ asistent nu poate funcționa fără aceste calități. Mergeți sa vizitați un spital din Viena, Munchen pt a învăța să va comportați, și acolo veți găsi români cu un comportament și aptitudini extraordinare cu care ne mândrim. Mai întâi de toate ar trebui să fiți oameni …

In anul 2011 l-am internat pe sotul meu la Spitalul Floreasca cu insuficienta respiratorie BPOC grad Iv. Multumita profesionalismului doamnei doctor NEGOI MARILENA ,sotul meu a mai trait 9 ani. Nu am sa uit niciodata experienta traita atunci, doamna doctor era la varia.....nu am sa uit implicarea si cuvintele de incurajare ale doamne doctor, iubirea si grija fata de toti pacientii. Ne-am dori cat mai multi doctori ca dumneaei in spitalele noastre. ...